DOC // Securitatea energetică a R.Moldova în mâinile unui offshore cercetat pentru evaziune fiscală și contrabandă

Securitatea energetică a R.Moldova în mâinile unui offshore, care este cercetat de evaziune fiscală și contrabandă? Subiectelul ce țin de securitatea energetică a Republicii Moldova și ilegalitățile comise în acest sector, despre care s-a scris cu lux de amănunte în ultimele săptămâni în spațiul mass-media și care au iscat un adevărat scandal, dar și au mobilizat o bună parte din instituțiile statului de a investiga situația reală în această industrie.

Or, energetica fiind un sector-cheie în dezvoltarea fiecărui stat, se presupune a priori implicarea unor actori cu experiență, reputație și recenzii la nivel internațional. Căci o guvernare care se respectă nu poate admite ca securitatea energetică să fie încredințată unor companii controversate, pentru care târgurile de sub masă sunt o normă.

În acest sens, vom face referință la compania moldovenească Horus SRL, administrată de Valentin Balan. Pe lângă faptul că această companie își desfășoară activitatea pe teritoriul Republicii Moldova, ignorând și încălcând regulat Legislația în vigoare, ea este înființată de o companie offshore, care la rândul ei este înregistrată în Insulele Seychelles – Prominvest Development LTD. Compania Horus mai este implicată și într-un dosar penal ce ține de evaziune fiscală (Dosar Penal №2020670073, intentat în baza art. 248 p. (3) al Codului Penal RM).

Reputația și eficiența este suma proiectelor existente, un fel de “hard facts”. Iar suma proiectelor existente în cazul acestei companii pare să depășească orice imaginație, deoarece ea mult timp a fost conectată la banii publici din sectorul energetic în baza unor acorduri netransparente, culminând cu lucrări necalitative și depășite de parametrii tehnologici actuali.

În toamna 2020, vice Președintele Parlamentului, Alexandr Slusari punea la îndoială rezultatele privatizării SA Vibropribor, adresând o Interpelare la Agenția Proprietăți Publice și la Guvern, prin care cerea informații suplimentare referitor la această importantă întreprindere de stat.

De data aceasta este vizat complexul patrimonial unic cu suprafața de 41 424 m.p., amplasat în centrul Capitalei pe un teren de peste 5 ha, care a fost evaluat doar cu aproximativ 36 mln lei sau 45 euro pentru un metru pătrat. La momentul tranzacției întreprinderea respectivă nu a avut datorii. Au fost analizate ofertele de privatizare, anunțate de Agenția Proprietăți Publice și s-a constatat că pentru o clădire similară s-ar propune un preț inițial de minim 200 mln lei. Însă întreprinderea Vibropribor a fost falimentată. Oare în mod intenționat ca să fie privatizată de Horus?

Citind cu atenție Interpelarea, observăm că în punctele 3-6 compania Horus este țintită direct, iar formulările nu lasă loc pentru vreun sens confuz.

Un alt “hard fact” vine din regiunea transnistreană, de această dată având drept obiectiv unele activități ale companiei Horus privite drept ilicite de către organele de stat de resort, cel mai probabil fiind vorba de contrabandă. Chiar în prezent acest dosar este pe rol.

Se pare că toate aceste “activități”, bănuite ca prejudiciabile pentru statul moldovenesc, nu ar fi suficiente. Acest fapt este dovedit prin asocierea pe anumite proiecte din sectorul energetic al țării noastre cu compania din Federația Rusă „Силовые Машины”, aflată de mai mulți ani sub sancțiuni ale UE, SUA și Canada.

Crearea acestui consorțium moldo-rus în cadrul licitației pentru modernizarea Blocului energetic nr.2, anunțată de întreprinderea de stat Termoelectrica în luna mai al anului curent, a dus la grave încălcări ale Regulamentului Băncii Mondiale. O consecință directă și evidentă a restricționării concurenței în cadrul acestei licitații este cheltuirea ineficientă a fondurilor internaționale alocate pentru acest Proiect.

Totuși, ne punem o întrebare firească: „Cum a putut să admită conducerea Termoelectrica, în persoana lui Veaceslav Eni, participarea la mai multe proiecte de importanță strategică pentru țara noastră a unei companii cu un trecut, dar și prezent mai mult decât dubios și ambiguu?” Cu atât mai mult, că în 2019 compania Horus a executat lucrări pentru modernizarea Blocului energetic nr.1 din fondurile proprii ale Termoelectrica. Aceste lucrări au fost executate la un preț exagerat de mare, cifra finală fiind depășită cu cca 40%, conform estimărilor făcute de experții din domeniul energetic. În acest mod, Termoelectrica a “realizat” un proiect cu o valoare totală de peste 240 milioane lei, iar achitarea a fost eșalonată pe parcursul a 4 ani din motiv că compania nu ar dispune de resurse financiare. Această “raționalizare” este prezentată de directorul Eni drept “o mare reușită”, chiar dacă obiectivul eficientizării nu a fost atins, în prezent fiind remediate erorile tehnologice de la așa-zisă modernizare.

La data transmiterii în exploatare, a fost constatată o întârziere a termenului de tocmai 6 luni, astfel, scopul investiției a fost compromis, iar întreprinderea a suportat pierderi considerabile, care urmează a fi acoperite de nimeni altul, decât consumatorul final de energie termică.

În anul 2006, pe timpul guvernării comuniste, compania Horus a reușit să obțină de la stat peste 1 milion de euro și cca 726 000 de dolari SUA, prin intermediul unui contract încheiat cu Ministerul Sănătății. Conducerea Ministerului spune că achiziția serviciilor a fost realizată cu încălcarea Legislației în vigoare, iar contractul a fost încheiat fără a fi organizat vreun concurs. În același timp, din conturile Ministerului Sănătății au fost încasate forțat sume foarte mari, sub formă de plăți suplimentare sau dobânzi, motivând că s-a cheltuit mai mult pentru serviciile prestate. Astfel, potrivit informațiilor prezentate de judecătorii de la Curtea de Apel Chișinău în dosarul înaintat de Ministerul Sănătății împotriva companiei Horus, sumele care ar fi fost datorate de către Minister erau de peste 96 909 de dolari SUA și cca 106 838 de euro. Iar în 2013 compania a luat forțat din conturile Ministerului acești bani în baza unei Decizii silite a adjudecătorului străin Peter H. J. Chapman. Conducerea companiei Horus însă nu s-a oprit aici. A mai vrut să ia de la stat și dobânzile acumulate din cauză că datoria nu a fost achitată la timp.

Totuși, conducerea Ministerului se luptă de ani de zile în instanțele de judecată să anuleze aceste contracte. Iar problema constă în faptul că compania respectivă deja a prejudiciat Statul cu sume deosebit de mari.

Reputația este ca un halo impalpabil, dar totuși prezent în jurul unui om, unei companii, unei țări. Astfel, apar alte întrebări retorice: cum de a fost posibil ca proiecte importante de securitate energetică să fie încredințate într-un mod netransparent unui offshore, care este cercetat de evaziune fiscală și contrabandă? În contextul aspirațiilor noastre de integrare europeană, ne vom păta pe viitor reputația cu așa companii?

Or, Guvernarea actuală ar trebui să curme din fașă schemele corupționiste și să elimine actorii toxici, cărora le este străină etica de afaceri, etica personală și discernământul pentru a clădi reputații sustenabile. La fel, să implementeze prevederile din Programul de Guvernare, care interzic participarea companiilor offshore la proiecte și achiziții publice.

Cert este faptul că conducătorii de vârf al unor întreprinderi de stat, dar și companii locale ca Horus, care ani în șir sunt în vizorul organelor de drept, nu pot contribui la eficientizarea și modernizarea proceselor din sectorul energetic, care necesită soluții moderne și sigure.

Am telefonat de mai multe ori pentru a solicita o reacție de la PCCOCS, însă, până la momentul publicării articolului nu am reușit să luăm legătura cu reprezentanții instituției.

Prețuim timpul tău. Abonează-te la:
Canalul de Telegram, aici ➞ „Punctul pe i”
Canalul de Youtube, aici ➞ „Punctul pe i”
Pagină de Instagram, aici ➞ „Punctul pe i”, pentru a fi mereu informat!